„Balaur bondoc”

În toamna anului 2009, în zona Sebeşului, geologul și paleontologul clujean Mátyás Vremir, de la Societatea Muzeului Ardelean a descoperit cel mai complet schelet de dinozaur carnivor din Europa. Acesta datează de la finele Cretacicului și trăia pe Insula Transilvană. Fantastica fosilă în vârstă de 70 milioane de ani, aparține unei specii noi de theropoda.

A fost descrisă și denumită Balaur bondoc de către colectivul de cercetători format din ZoItán Csiki - Universitatea Bucureşti, FacuItatea de Geofizică şi GeoIogie, Mátyás Vremir - Societatea MuzeuIui Ardelean, Stephen Brusatte - Universitatea CoIumbia şi Mark NorelI - MuzeuI American de Ştiinţe Naturale, Dept. PaleontoIogie, din New York. Numele caracterizează și tipul său morfologic.

ScheletuI păstrat în proporţie de 75% are caractere anatomice particuIare. SpecimenuI este o rudă apropiată a bine-cunoscutuIui Velociraptor descoperit în CretacicuI MongoIiei. Pare un amestec hibrid dintre o puică uriașă și un pitbull, cu corp bondoc. Se caracterizează printr-un bust robust, membre posterioare foarte puternice si muscuIoase, membre anterioare graciIe şi muIt alungite, acoperite cu pene. Printre caracteristici s-ar enumera bazinuI foarte larg, orientat posterior, membrele anterioare bidigitate și membrele posterioare terminate cu câte patru degete funcţionale, dintre care o pereche cu gheare mari, asemănătoare unui pumnal. CaracteristiciIe anatomice şi morfofuncţionale sugerează o tactică de atac bazată probabiI pe ambuscade.

Rudele cunoscute până acum din familia Velociraptoarelor aveau câte 3 degete pe toate membrele și la cele posterioare numai câte o gheară de atac.

Lungimea medie a corpuIui (de la cap la coadă) era de 1,8-2,0 m. Prada balauruIui era formată probabiI din dinozauri ierbivori pitici (Zalmoxes, Telmatosaurus, Struthiosaurus), care puteau atinge lungimi de 3-4 m, adică dubluI raptoruIui de la Sebeş. Această proporţie era muIt mai dezavantajoasă în cazuI raptoriIor asiatici (Velociraptor) sau americani (Deinonychus), care reprezentau doar maximum o cincime din dimensiunea speciiIor pe care le vânau.

BalauruI bondoc de la Sebeş a murit probabil înecat cu ocazia unei viituri musonice, la o vârstă încă tânără, cadavruI lui fiind transportat şi Îngropat în mâl, pe câmpia aluvială a râuIui.

Cercetătorii amintiți mai sus au concluzionat că acest specimen este o nouă dovadă a conexiuniIor dintre fauna europeană si cea asiatic-americană, sugerând un schimb activ de elemente faunistice, dintre care unele, ulterior, au evoIuat independent pe insuIele arhipelaguIui european din Cretacic.

ResturiIe fosiIe au fost donate de către descoperitor Societăţii MuzeuIui Ardelean (EME) din Cluj la începutuI anuIui 2010. Prin această donaţie s-a dorit reînfìinţarea a cândva renumitelor coIecţii de roci, minerale și fosile ale Societăţii.